Pentru ca uneori deciziile trebuiesc luate, indiferent de vremea de afara, de zambetele batranilor din parc sau de corzile rupte ale unei chitari vechi.
Mi-ai scris intr-o zi ceva despre doi oameni si o gara. Am ras prosteste, ca un copil care nu intelege prezentul. Azi e randul meu sa iti amintesc de ea. Si de toate celelalte gari care stau intre noi. De toate statiile si opririle dintre ganduri, dintre vise. Dintre mine si tine. A fost un ieri frumos, un azi mai gri si va veni un maine incert. Dar poate chiar aici e partea interesanta. Maine poate fi insorit. Depinde numai de noi.
Multumesc pentru cele mai frumoase luni din viata mea.
PS: Hope i didn’t fucked everything up. Love ya’
Mara whispers:
Ca bine zici “cele mai frumoase luni”.Luni de siguranta,cu ganduri ca “this is what i want,this is the place to be”.Well,maybe now there’s another “place to be” out there.Not like ours,of course but,hey,a place is a place!The only thing you can do in a place is to…be….in…it (?)
Ignora ultima fraza caci este mult prea mult pana si pentru cei mai mari filosofi pe care i-a vazut Spitalul de neuropsihiatrie.
love ya’ 2!
A nimanui,Mara
Jul 15, 2009, 00:39iMunteanu whispers:
Te citesc si cateodata si inteleg. Insa, nu acum.
Jul 15, 2009, 09:39Andrei whispers:
pai nici nu trebuie sa intelegi. e o poveste din alta lume, din alte timpuri si cu personaje pe care nu le-ai intalnit niciodata
Jul 15, 2009, 13:58Ioana whispers:
Nu este nevoie sa fi neaparat inteles. Profunzimea ideii, nu poate uneori fi experimata in totalitate. De aici si, neintelegerile de zi cu zi.
Jul 15, 2009, 18:54