no whispers

Vara, vara, vara,
Cat te-am asteptat
Cu berea rece-n fata
Ce adevarat
La terasa-afara
Nu pot sa ma opresc
Soarele ma arde
Simt ca-nebunesc

Mmmmdaaaaa… a venit iar vara. Cald, soare, in curand mare, petreceri, iubire, plimbari, parcuri, zambete, fericire. Dupa atata asteptare, vara s-a intors. Ce a fost mai greu a trecut. Dupa un an plin de necazuri, de probleme, de nereusite, de dureri de cap, a venit vara, un moment de relaxare. In curand voi ajunge in Vama, cu o bere, cu plaja si cu marea mea. Fericire, here I come!

Dar, pentru moment, mor de cald …

no whispers

Viteza. Din ce in ce mai multa. Alergam prin viata din ce in ce mai repede. Ce vrem sa rezolvam cu graba asta? Unde vrem sa ajungem? Ce vrem sa gasim? Alergam intr-o cursa pentru a realiza ca am concurat mereu impotriva … impotriva noastra. Fugim in cautare de aprecieri, de laude, de urcari pe scari sociale, incercam sa devenim mai buni in ochii celor din jurul nostru, incercam sa devenim mai tari, mai puternici, mai bogati si uitam cum este sa fim … oameni. Uitam sa ne oprim sa mirosim o floare, uitam sa ne oprim sa bem o gura de apa dintr-un izvor. Uitam sa ne oprim o clipa si sa strangem un prieten la piept. Fugim catre ceea ce vrem sa devenim, uitand ceea ce suntem. Suntem oameni “moderni”, “evoluati”, oamenii mileniului trei. Am devenit mai interesati de McD, de KFC, de Coca-Cola, de dolar si de finante. Ne distrugem sanatatea pentru a face bani, pe care sa-i cheltuim pentru a ne-o reface. E un cerc vicios care nu da roade.

Astazi, lumea nu mai viseaza. E doar pura dorinta de a avea, de a poseda. Bani, valori, oameni, pentru bunul nostru plac si pentru a ne folosi de ele. Lumea nu mai inseamna un prieten bun, o floare daruita, un zambet intr-o zi mohorata. Pentru unii, e doar interes. E modalitatea de a obtine cat mai mult de la cei din jur. Au disparut cu totul zambetele, imbratisarile. Ne chinuim, ne zbatem, calcam peste prieteni pentru a avea totul. Şi ne trezim ca avem tot ce ne-am dorit candva dar ca, de fapt, nu detinem nimic. Nimic din ceea ce e adevarat important.

Ar trebui sa fim primii pe lista speciilor pe cale de disparitie. Suntem cea mai distructiva specie de pe planeta, cea mai josnica. Ne omoram intre noi, ne calcam in picioare unii pe ceilalti. Incercam sa evoluam facandu-i pe cei din jur sa involueze. Gresim. Ne mintim. Mi-e teama ca nu ne vom da seama de acest lucru decat atunci cand va fi prea tarziu.

Ce vreau sa arat prin cele de mai sus? Ca toata lumea e la moda si isi distruge psihicul, uita de micile bucurii ale vietii. Uita sa traiasca. Ei. Eu nu. De fiecare data cand ma uit in jurul meu, la persoanele care imi sunt aproape, care sunt langa mine, sau care se gandesc la mine, de acolo, de la sute si mii de kilometri departare, cand vad persoane ca si mine, cand vad .. OAMENI, atunci imi dau seama ca nu sunt singur si ca merita sa mergi mai departe, mereu cu capul sus, indiferent de problemele care ti se ivesc in cale. In lume sunt mai bine de sapte miliarde de oameni. Daca unul singur dintre ei ma face sa cred in mine, crezand in mine, daca acela ma face sa uit de lume si ma face sa sper, atunci merita sa merg mai departe. Merita sa cred in vise, merita sa sper la ceva mai bun. M-am uitat des in jurul meu. Şi ce am vazut m-a mirat. Intr-un sens bun. Nu am doar o singura persoana langa mine, ca mine. Sunt mai multe. Şi le multumesc. Celorlalti le dau doar de reflectat asupra unei replici zise de cineva, undeva: “Get busy livin’, or get busy diein’.” (Shawshank Redemption)

no whispers

NU! deci NU! NU NU NU!!! NU vreau sa ma duc in armata si deci, nu am sa ma duc! Chiar daca asta inseamna sa ma caute cu duba! Veniti fratilor! Eu nu vin dupa voi! Am planuri mari pt viitor! Vreau sa incep (iar) facultatea! Vreau sa imi construiesc un viitor, NU in armata! Armata te face barbat! SI CE DACA?! Eu o sa raman mereu un copil! Si nu am sa ma duc sa fac taras pe burta, sa-mi stric inca un an din viata (si inca jumatate pana pot incepe facultatea)… Nu vreau in armata. N-am conditie fizica, nu sunt bun atlet, imi iau bataie de la muste… Nu am cu ce sa ajut tara asta, cel putin nu asa cum vreti voi!

Sper ca tu o sa intelegi jurnalule prin ce trec acum, de ce nu vreau asta…

Da’ nu ma duc mah, nu ma duc!

no whispers

Un semestru de camin, cu Sedrik, Dementu, Nelutu, Ratsoi, Costel si Catau, o luna de vis cu Ea, o Vama Veche cu Filip, Ana, Seba, Valensan si Emi, 2 tabere cu Alumno (respect Cuae, Sandu, Mary, Gyzmo, motociclistii mei si restu), 2 drumuri la Bucuresti la Tapinarii, prieteni/prietene bune (se stiu), chefuri, petreceri, dar …gata.

S-a dus si anul asta. 2005 devine amintire.A fost un an echilibrat. Cu deziluzii, cu vise destramate, cu sperante spulberate. Cu sperante de mai bine, cu o strangere de mana, cu o saptamana la mare, cu o luna de fericire cu Ea, cu concerte Tapinarii, cu lacrimi, cu zambete, cu certuri si impacari. Am pierdut rude, prieteni, timp si uneori simtul orientarii. Amintirile frumoase le-am pus in inima. Pe alea triste le-am pus in inima. Din cele rele am invatat cate ceva. Mi-am propus multe lucruri anul asta. Putine le-am implinit. Mi-au ramas o gramada pentru la anul. Au mai aparut altele intre timp. Prieteni au plecat, altii le-au luat locul. Persoane la care tineam mult m-au dezamagit. Persoane de la care nu ma asteptam la nimic, m-au facut sa sper la mai bine. La un an mai bun, mai frumos, fara planuri marete, fara dezamagiri, mai realist, cu rahaturile lui zilnice, dar cu micile lui bucurii, cu visele lui, cu cantecele lui, cu sunet de chitara, cu mana care-mi sterge lacrima, cu Vama Veche, cu berea si cu vara calduroasa, cu un Craciun mai frumos, mai inzapezit, cu prietenii aproape. Vreau la anul sa devin mai matur, mai intelept, sa nu-mi mai spuna ca sunt mai copil decat ea, dar … sa raman un copil…

Blogule, te las acum. Ne vedem la anul. Iti urez un an cu 100% uptime si cu mesaje doar de veselie. Tie, cititorule, iti urez numai impliniri, sanatate, spor la lucru si “La multi ani!”

Sunt la mine-n camera, si e frig
Sunt la mine-n camera, construiesc un dig
Sunt la mine-n camera si ma plimb printre idei
Am o mare mai mica, dar o cifra in minte, trei

Stau aplecat la fereastra, si e cald
Imi bate vantul prin plete, privesc in asfalt
In golul din mine, niciodata ca tine, ce vise
In ochi mi se vad trei acorduri, mai triste

Viseeeez, oare si tu visezi
Creeeeez, oare si tu mai crezi
Profanez idei in cuvinte
E-o fata pe strada, tine minte

La mine-n camera e o idee
Compusa din zece stari si o femeie
Sau poate tacerea e visul din urma,
sau poate ca timpu’ doar o curva

Un vis ma aduce cu piciorul cel stang pe pamant
Chiar de ma inventez in singuratate, paru-i carunt
Dar e cu totul si alt vis mai stingher
Sunt rege fara regat, voi domni doar in cer

Tapinarii – Vise

no whispers

Wow…cel mai frumos Craciun din viata mea…a fost super. Am mancat ciocolata (yum-yum), am baut Pepsi (buuurp!) si m-am simtit super.
Mi-a fost aproape. Asa cum n-am stiut prea bine s-o vad, asa cum nu am crezut vreodata ca poate fi cineva pentru mine. Imi e cu adevarat o buna prietena. Nu e falsa, nu ma cauta doar cand are nevoie de mine, cum sunt multi altii (duca-se pe pustii — ca sa nu injur de Craciun.). N-am facut nimic special, dar totusi a fost ceva frumos. Cuvintele nu sunt nimic, nu pot sa exprime decat in esenta ce simt eu acum.

Cam atat… In incheiere va urez sa aveti parte de niste sarbatori fericite, cu putine excese si un an care vine plin de bucurii si de impliniri!

A very merry Christmas
and a happy new year.
Let’s hope it’s a good one
without any fear.
War is over if you want it.

no whispers

Azi am facut pe Mosh Craciun pt copii de la Gradinitza din Melicesti (o comuna la catziva km de Campina) si pt copii de la Scoala cu clasele I-IV din aceeasi localitate… M-am simtit extraordinar. Probabil pentru ca era atata lume care ma privea pe MINE. Nu pe mine, pe Andrei Zahariade, ci pe mine, pe Mos Craciun. A fost sublim. Ma mai duc si la anul. Nimic nu se compara cu zambetul unui copil de 3 ani care isi primeste cadoul de la Mos Craciun insusi… Mi-amintesc cu bucurie de vremea cand ajungeam si eu pana la genunchiul mamei… Uff, ce vremuri…

no whispers

A trecut si ziua mea, am schimbat si prefixul. N-am primit mare lucru de ziua mea. Nici nu-mi doream asta. Am primit urari de bine de la unele persoane de la care nu asteptam vre-un semn. N-am primit urari de la persoane de la care asteptam un semn. S-au intamplat bune si rele, nu mai conteaza. Au trecut. Ziua de 21 mi-a adus un mare cadou. Mai bine mai tarziu decat niciodata. A nins. E atat de frumos!

Totul e bine. Iar ce nu e bine, nu ma mai intereseaza.

I’m dreaming of a white Christmas
With every Christmas card I write
May your days be merry and bright
And may all your Christmases be white …

no whispers

Azi am revazut-o. Mi-era dor de ea. E atat de …frumoasa, de pura, de … perfecta… O iubesc, o ador… E una singura… NINSOAREA… :)
Am mai vazut pe cineva drag azi… nu ma asteptam… Uff…vin sarbatorile…vreau sa iasa bine…sper sa iasa bine…

Shit…o sa iasa bine!
Vine ziua mea…mai sunt 5 zile :P

Bravely I look further than I see
Knowing things I know I cannot be, not now
I’m so aware of where I am, but I don’t know where that is
And there’s something right in front of me and I

Touch the fingers of my hand
And I wonder if it’s me
Holding on and on to Theories of prosperity
Someone who can promise me
I believe in me…

no whispers

Mda…vin sarbatorile. Vad copii care vor cadouri, vad tati suind pe masini bradutzul de anul acesta, vad bunicutze la coada la paine. Din case se aud colinde… Pentru mine incepe cea mai dezamagitoare perioada a anului. IAR. Privesc in jur si nu-mi vine sa cred. Tot ceea ce insemnam acum 2 saptamani s-a facut scrum. Visurile pe care mi le-am construit se prabusesc cu o viteza naucitoare, cu un randament aproape ideal.

Vine ziua mea. Vreau doar ca acele persoane sa nu uite de mine. Vine moshu… vreau sa imi aduca zapada, vreau pe cineva drag langa mine. Vreau putina liniste. Vreau sa fim doar noi. Dar ea e doar in visele mele acum….

no whispers

Iar e o varza in mintea mea. De fapt, e aceeasi varza care apare la o rascruce d drumuri… Mi se deschid diverse usi. Trebuie sa aleg una doar. Pe care? Should I take what’s behind door number one? Well..o sa trebuiasca sa fac intr-o zi aceasta alegere, desi urasc treaba asta… Mi-e frica ca daca …, atunci … . Dar daca …., nu ar fi mai bine sa … ?! Stau si pun in balanta, incerc sa calculez, sa gasesc o modalitate sa iasa bine. Nu numai pentru mine…
Vine Anu’ Nou, petrecerea de revelion iar eu n-am nici o perspectiva fericita. A fost, in mare un an bun, un an plin, in care au alternat cele bune cu cele rele. A fost un an din care am invatat multe, un an in care am aflat cum e sa fii “king of the hill” si apoi sa cazi pana jos de tot si sa trebuiasca sa te ridici si sa mergi de parca n-ar mai conta…

Dar sa revenim la ziua de AZI. La problemele de ACUM. O sa fac sa iasa bine, intr-un fel sau altul. Vine ziua mea, vin Sarbatorile de iarna, sper sa am adevaratii prieteni aproape. Traim… Vedem…. Que sera, sera…

no whispers

nothing of interest happened today. all in all, a boring day…

mai e o saptamana pana la ziua mea :P

no whispers

pfffff….ce zi naspa…deh, trebuie sa existe si zile din astea ca sa nu uitam de cele frumoase…
sa incep cu inceputul…
m-am chinuit 3 ore sa-mi fac camera sa functioneze k un webcam si sa se vada clar….bineinteles k n-am reusit. dupa atata chin a sunat la politzie nenea ofitzeru’ (adica un agent) sa-mi aduca ordinul de incorporare. (o sa revin la subiectul asta…)…
m-am dus iar la work sa mai invatz nishte kkturi in legatura cu programu’ pwlii…wtf, as long as it pays the bills… or it doesn’t? hmmm…
stress, chin, nervi….ziua Domnului, zi de odihna, o alta zi de rahat pt mine.
sunt nervos, obosit, as bate pe cineva, am chef sa stric ceva frumos. vreau sa ma razbun pe viata si pe rautatile ei. de undeva din strafundul sufletului meu, urlu. urlu prea incet, urlu infundat, urlu degeaba. nimeni nu m-a auzit, nimeni nu ma aude. cand or sa ma auda, n-o sa ma mai intereseze. incet-incet incepe sa nu-mi mai pese de tot mai multe lucruri. cred k e bine. incerc sa ma linistesc, sa ma calmez. si maine e o zi. daca e de rahat, si poimaine e o zi…

ca sa revin la subiectul mai sus mentionat, pe ordinul de incorporare scrie “urgent”… iar data este pentru 20 ianuarie 2006, adica peste cam o luna si ceva… unde e urgenta? hell knows. la ce le trebuie unu’ ca mine? sunt burtos, contidia fizica e la pamant, am probleme dese cu inima si stomacul, ca sa nu mai vorbesc de instabilitatea mea psihica in conditii de stress.
sper sa reusesc sa va evit si de data asta. daca nu … cine stie? damn you! you can take my body, you can take my freedom, you can destroy everything that i love, that i care, all the things i believe in, but you can never take away my soul!

Gandeste-te bine cand vezi o arma
Gandeste-te bine la cei ce te indeamna
La cei ce te obliga sa mergi in armata
Sa-ti aperi tara prea sfanta si curata
Care de fapt e condusa de oameni murdari
Ce se tin foarte mandri si foarte tari
Dar nu pentru ca asa ar fi
Ci pentru ca au bani
Miliarde …facute calcand stindarde!

Luna Amara – Folclor

no whispers

In primul rand, Tapinarii ruleaza! asta nu pt k zic eu, sau pt k zice ea, sau pentru ca zice oricine. ei sunt buni, pt k asa sunt ei :)
fui la Bucuresti, imi placu destul de mult, chiar daca au fost unele lucruri care nu au iesit asa cum mi-as fi dorit. Aia e, treaba cu socoteala d’acasa….
Dupa concert, m-am dus la Radu, am baut o bere…doua…trei…am facut floricele, apoi am dormit…Dimineata am luat tramvaiul 3 statii (in directia gresita) si apoi alte 6 statii (in directia buna). A fost o zi obositoare, a fost o zi stresanta, o zi cu nervi, cu momente urate, cu momente dureroase fizic si psihic, o zi pe alocuri frumoasa. A fost o zi din viata mea. Oh, da… si ce zi minunata!

no whispers

azi e miercuri, mai sunt 2 zile pana la lansare…..sper k de data asta sa aud mai multe melodii noi :)
inca sunt indecis, depinde de multe lucruri… as merge, dar parca n-as merge. desi…ar fi o scapare din cotidian….
azi era sa dea un dobitoc cu o dacie gri peste mine. mi-e mila de unele persoane de pe planeta asta.
azi mi-a batut soarele intr-un mod ciudat in fereastra si mi-a proiectat pe sifonier un curcubeu de toata frumusetea. pacat ca am acumulatorii descarcatzi :(

e miercuri…au trecut cam 4 zile, nu-mi dau seama cand…. nu mai conteaza. acum sunt eu, cu gandurile mele, cu sperantele mele. ca de fiecare data, ma ridic de jos, ma sterg de praf si … si merg mai departe…

PS: azi mi-a venit noul set de aripi. pe cele rupte le-am aruncat…

no whispers

Sunt liber
sa cant,
sa strang,
sa plang,
in gand,
sa fiu unde vreau
pe pamant.
Sunt liber
sa tac,
sa trag,
sa fac,
sunt liber in aer,
ma lashi, am plecat.
O parte din mine
se scurge prin tine,
prin rime,
prin vine,
pe beat-uri virgine;
in club,
pe strada,
in bloc,
pe strada
sunt eu
nu ma prinzi,
nu m-atingi,
dar ma simti mereu..

Poti sa m-ataci dar nu poti sa ma invingi!
Poti sa te scuzi dar nu poti sa ma convingi!
Voi fi aici!
O sa te prind!
Voi fi mereu mereu cel la care o sa strigi!

Da Hood – Mereu

no whispers

Azi am murit si am inviat. Am renascut din propria-mi cenusa. Viata e grea, e dura, e sadica si ii place sa se uite la tine, sa vada cum te chinui si sa se tavaleasca pe jos de ras. Lucruri rele se-ntampla oriunde in lume. Putea fi mai rau decat a fost. Mult mai rau. Dar n-a fost…

Un sfarsit e mereu un nou inceput, cand cineva scuipa, altul sterge, cand unul raneste, altul vindeca. Viata e o roata, o sinusoida, o oscilatie. Acum esti in varful muntelui, maine poti fi pe fundul oceanului. Sau invers. Indiferent de situatie, trebuie sa mergi inainte. Eu o sa merg. N-am alta cale. Imi joc iar sufletul in picioare, devin iar un bulangiu nesimtit si las totul in urma. E ca intr-o afacere si mai bine suferi tu decat sa sufar eu.

no whispers

N-a fost lansare, o sa fie vineri pe 9, in Club A… A fost un concert sublim, superb, bestial. Mi-a ramas la inima. M-au facut sa rad intr-un moment in care eram mai trist k niciodata. Apoi am ras, am dansat, am baut bere multa, am mers la un alt Andrei, am cantat Rapa, am uitat de tot ce era rau, am pierdut trenul de 8 jumate.

Sper sa ajung in Club A saptamana viitoare…Nush…

no whispers

Astazi a fost o zi destul de buna…Am facut rost de bani, pot sa merg la Bucuresti (sa vad daca mai vreau :P ). M-am gandit ca, daca tot esti la moda, te-am repornit, de data asta cu un look mai nou. Sper sa-ti placa. Ai grija de tine blogul meu, ne vedem duminica, Maine ma duc sa am parte de cea mai frumoasa zi din viata mea de pana acum :D