Andrei Zahariade | version 2.012 | Ţara lu’ Please wait

Am avut azi nişte treabă pe la Tribunalul Câmpina. Staţi liniştite fanelor, nu m-a dat în judecată nicio viitoare mămică pentru juma de casă şi 25% din leafă. Am avut de ridicat nişte documente, pe baza unei împuterniciri. Aşa că am ajuns la 9 punct (pe la şi zece) la tribunal ca să rezolv rapid treaba şi să fug spre Bucureşti.

Ajung la intrarea în tribunal, un jandarm mă opreşte:

“Unde aveţi treabă domnu?”
“La arhivă.”
“Păi vă duceţi acolo.”
“Arhiva e lângă.”
“Du-te dom’le acolo.”

Ciocăn, intru, mi se face semn să ies. Aştept. Dupa 10 minute iese un nene şi mi se face semn să intru. Înăuntru, o cucoană sărită de 40 de ani: “Daţi-mi actele.” I le dau, se uită la ele şi mi le întinde scârbită: “Nu la mine, la arhivă.” Ies, înjurându-l pe jandarm şi mă duc la arhivă. Acolo las actele şi sunt rugat să aştept afară. Trec 10 minute, trec 20. Tanti iese şi dispare pe un hol. După câteva minute apare cu un vraf de dosare şi se întoarce în birou. Mai stau 20 de minute. Mă cheamă înăuntru. În jurul meu, în birou, 5-6 oameni, întrebau o cucoană de legalizările lor lăsate de miercuri (s-a făcut luni între timp). Îmi întinde madam a mea un teanc de dosare deschise şi mă pune să scriu pe toate că am primit draci și laci.

Plec plin de nervi. E 10:20. Trebuia să fiu în tren de mult. Ajung la gară. “Când pleacă primul tren spre Bucureşti?” Tanti de acolo se uită peste ochelari la mine. “Ăăăăă, unşpe jumate”.

Plec şi mai nervos şi mă duc la Autogară să iau maxi-taxi. Mă uit, ultimul a plecat la 10:15. Futu-i. Următorul e la 11:00. Hai că e bine, până mă învărt, până trag o țigară plecăm. Se face 11:10. Un domn mai în vârstă se revoltă:

“Şefu’, când plecăm şi noi? Că îngheţăm aici”.
“Plecăm când se umple.”
“Păi şi dacă nu se umple, nu mai plecăm? Sau plecăm diseară?”
“Daca nu se umple, plecăm la şi un sfert”
“Şi de ce scrie la unşpe pe panou şi nu scrie şi un sfert?”

Şoferul trânteşte zgomotos uşa şi porneşte motorul.

Când vezi că sistemul e de căcat, când vezi că oamenii sunt şi mai de căcat, când vezi că îi doare în cur de tine şi nu mişcă un deget pentru tine, deşi asta le e meseria, te gândeşti că mai bine stăteai acasă şi nu te dădeai jos din pat.

Şi-şi vine iar să-ţi bagi pula în sistem, să te pişi pe patriotism şi pe urma de românism pe care o mai ai în tine. Pentru că nu eşti ca ei. Şi te simţi străin în ţara ta. Şi începi să te uiţi cu jind la globul pământesc şi să-ţi faci planuri…

PS: În România cred că şi Windows-ul se instalează mai greu.